Viața la ocean | partea a doua

Este deja 20 de august, a mai trecut o lună din aventura americană și iată-mă deja la jumătatea acesteia.

Luna iulie s-a dovedit a fi cea mai agitată de până acum, așadar am multe lucruri de povestit. Hai să începem.

Punem răul cel mai mare prima dată, căci locuința pe care eu și alți 22 de studenți o împărțeam a fost prădată de hoți. Totul s-a petrecut într-o noapte, când doar doi dintre colegii mei erau afară. Cumva, totuși, hoțul a reușit să se furișeze și chiar să intre în casă. Ba mai mult, a urcat până la cel de-al doilea etaj. Punctul culminant abia acum urmează. A intrat în camera fetelor de lângă mine, a furat un portofel și două pașapoarte, apoi… a intrat în camera mea. Dormeam. Telefonul, portofelul și pașaportul erau toate lăsate la vedere, chiar sub ochii lui. Nu s-a atins de ele. În schimb, a lăsat un ghiozdan din camera fetelor lângă patul meu. M-am trezit într-o atmosferă tensionată, cu fetele disperate că și-au pierdut actele și ceilalți colegi nedumeriți de ce au fost treziți în miez de noapte. Am sunat la 911 și trei SUV-uri undercover de poliție au ajuns în 8-9 minute. Am dat declarații și am răsuflat ușurat că am scăpat. Doar dovada de pașaport, pentru a mă putea întoarce în țară ar fi costat peste 100$. Plus drumul până la Washington și timpul pierdut.

După ce timp de câteva săptămâni am trăit într-o continuă stare de tensiune la primul job, având de câteva ori discuții aprinse cu ambii manageri, plus câteva episoade de discriminare, mi-am dat demisia. A fost o mișcare pe care o gândeam de câteva săptămâni, dar care nu a putut fi aplicată din mai multe motive. Primul: casa în care locuiam era proprietatea angajatorului, care a stipulat clar în contract că odată cu încetarea contractului de muncă, angajatul trebuie să elibereze camera. Până în ziua demisiei, nu aveam nicio altă opțiune de cazare pe o rază de 5km. Cel de-al doilea: eram nevoit să îmi caut încă un job, întrucât la primul aveam doar 30 pe săptămână. Iar cum sezonul este deja spre final, șansele erau destul de mici. Am avut însă norocul ca o casă de români de la doar 200m distanță să devină disponibilă și totodată, ca managera de la cel de-al doilea job să îmi ofere ore suplimentare. Condițiile sunt net inferioare la noua mea casă, iar prețul este același, așa că toți colegii au fost uimiți de decizia mea. Este de fapt foarte simplu: atunci când atmosfera de la celălalt job te face să te simți că nu ești la muncă, iar managerii te tratează ca pe un prieten bun, condițiile de cazare devin neimportante. De la 30 de ore, am sărit direct la 80 de ore pe săptămână. Și cum orele muncite peste numărul de 40 sunt plătite cu 150%, mișcarea s-a dovedit a fi una bună.

Luna iulie se termină așadar cu un nou program de lucru, o nouă cameră și un nou salariu, iar începutul de august mă găsește cu gândul la călătoriile de neuitat pe care le voi avea în această lună: meciul lui Real Madrid din Maryland, New York și concertul lui G-Eazy din New Jersey. Aventura de 24 de ore din New York o puteți citi aici.

Că tot vorbeam de începutul lunii august, acesta m-a găsit cu contul bancar pe minus. No regrets însă, căci m-am simțit de minune în cele două călatorii și abia aștept să ajung și la concertul rapperului american preferat. Drumul către mașina mult visată a devenit mai anevoios decât mă așteptam, însă nicidecum imposibil. De aceea, am cerut din nou o suplimentare de ore, iar programul de lucru nu are în dreptul numelui meu nicio zi liberă până la finalul lunii august. Here comes the comeback!

Întotdeauna să faci ceea ce îți place, chiar și când e vorba de o perioadă scurtă de timp. Nu te lăsa călcat în picioare de nimeni, nicăieri în lume. Alege-ți mediul în care te simți cel mai bine și oamenii care te ajută să te dezvolți cel mai mult.

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.