Mândria de a fi oltean

Dacă n-ar fi existat Craiova, cu siguranţă oltenii ar fi inventat-o. Dunăre, dacă n-aveam, Jiul Dunăre-l făceam.Despre mândria de a fi oltean nu înveți nici la școală și nici de la părinți. Este ceva cu care te naști. Oltenii sunt o specie aparte într-o țară aparte. La fel cum spaniolii au catalanii lor sau italienii sicilienii lor, românii ne au pe noi, “cei mai buni dintre români”.

Locul în care sângele curge cel mai repede în vene

Pe malul stâng al Jiului, la aproximativ 200 km de București, se află Craiova, capitala provinciei Oltenia, fostă capitală a Țării Românești. Provenit de la slavonescul “kralj” (rege, crai), Craiova este locul unde istoria este la ea acasă. A devenit cea de-a doua instituţie politică a ţării ca importanţă, după domnie. Este supranumită Cetatea Băniei, tocmai datorită istoriei glorioase pe care o are.

Cât cerul e albastru, suntem deasupra tuturor

Olteanul autentic e mândru din fire, cu cât este născut mai aproape de Cetatea Băniei. Deci vă puteți imagina câtă fală zace în inimile celor născuți în cel mai fierbinte loc din țară, Craiova. Și totuși, de unde această mândrie?

Să fie de la multitudinea de personalități pe care Oltenia le-a dat țării? Din picturile lui Theodor Aman, din scrierile lui Marin Sorescu sau ale lui Adrian Păunescu? Din măreția operelor lui Brâncuși? Sau poate din actele diplomatice ale lui Nicolae Titulescu?

Tudor Gheorghe se descrie drept cel mai mare cântăreț, compozitor și actor român (ce vă spuneam despre mândria oltenilor?). S-a născut la 1 august, 1945, în comuna Podari, județul Dolj. Tinereţea nu i-a fost uşoară, tatăl său fiind arestat și deținut politic la Aiud. Astăzi Tudor Gheorghe își continuă cariera începută în 1966, susținând în continuare recitaluri în țară și străinătate și interpretînd roluri pe scena Teatrului Național craiovean.

Să privim puțin în timp și dintr-o altă perspectivă. Profesorul de istorie Ion Ivaşcu spune, de exemplu, că oltenii cred despre ei că sunt mai frumoşi şi mai iuţi la mânie deoarece aşa erau şi romanii sau dacii. “Sunt drepţi şi curajoşi, iar, dacă au o cauză, sunt gata să meargă până la capăt pentru aceasta. În regiunea Olteniei au staţionat cel mai mult trupele romane, asta ne spune istoria, faţă de toate celelalte regiuni istorice ale României de azi. Inclusiv după marea retragere aureliană, pe teritoriul Olteniei au rămas în continuare mulţi soldaţi romani din toate zonele Imperiului Roman, în vreme ce s-au retras din celelalte teritorii româneşti, aceasta pentru că Dacia Malvensis, cum era numită Oltenia pe atunci, era cel mai aproape de graniţa Imperiului faţă de restul zonelor istorice româneşti. De aici este şi faptul că oltenii utilizează frecvent timpul perfectul simplu, vorbind o limbă română mai clară gramatical”, spune profesorul de istorie Ion Ivaşcu din Slatina.

De la “M-a făcut mama oltean” la “Olteniada


Legendarul lăutar al Craiovei, Niţă Băloi, a compus melodia “M-a făcut mama oltean” în 1809, în cinstea lui Iancu Jianu, după ce faimosul haiduc învinsese oastea lui Paşa Pazvant Oglu la Vidin, răzbunându-se astfel faţă de ororile făcute de acesta oraşului Craiova în anii 1799 – 1800, când Pazvant a incendiat şi a distrus mai multe case şi moşii de pe teritoriul Băniei.
200 de ani mai târziu, mai exact în 2008, era lansată Olteniada, interpretată de Craiova Independent Artists. A doua variantă însă, cu mult mai cunoscută, este dovada vie că spiritul de oltean s-a păstrat după mai bine de două secole. Aceiași atitudine de mândrie, de reprezentare a “bucății” tale, doar că abordată într-un stil diferit. Faptul că vorbim cel mai rapid dintre toți românii se reflectă în faptul că Oltenia a dat în ultimii ani cei mai buni rapperi.

La noi fotbalul este religie

Istoria imnului Universității Craiova este una de-a dreptul incredibilă, pe măsura versurilor și interpretării sale. Scris de Adrian Păunescu în autocar, înaintea meciului din sferturile Cupei UEFA cu Kaiserslautern și publicat a doua zi, pe prima pagină a ziarului de partid Înainte, “Cântec pentru Oltenia” răsună și astăzi din piepturile a zeci de mii de olteni pe stadionul “Ion Oblemenco” și este denumit de cei mai mulți (chiar și steliști sau dinamoviști – chiar și în comentariile acestui videoclip) drept cel mai frumos imn al vreunei echipe din România. Ce îl face diferit de orice alt imn este că și-a depășit de mult condiția de imn al unei echipe de fotbal. Se cântă la botezuri, petreceri, chiar și nunți.

Pentru mulți dintre olteni, factorul principal pentru această mândrie sărită cu mult peste cotele normale se trage din măreția Universității Craiova. Prima echipă studențească din Europa și în același timp prima echipă românească ajunsă în sferturile Cupei Campionilor (1982) și prima semifinalistă a Cupei UEFA (1983), supranumită Craiova Maxima, și pe bună dreptate, le-a dat aripi părinților noștri, care umpleau Centralul până la refuz, cocoțați pe nocturnă meci de meci și mai apoi nouă, purtați pe umerii lor pe stadion.

O dovadă vie a faptului că, pe cât de aprigi și orgolioși pot fi, oltenii știu întotdeauna să fie uniți în cele mai grele momente. În imagini, înmormântarea celui care a fost Ilie Balaci, cel mai mare fotbalist al Olteniei și, după mulți, al României. Galeriile celor două echipe de fotbal, aflate de peste 6 ani în război, au cântat împreună pe ultimul drum al “Minunii Blonde”.

Spiritul de oltean, același peste tot

Pe măsură ce scriam acest articol, am devenit tot mai curios despre ce ne face pe noi, oltenii, să avem această fală nemaivăzută de la Dunăre la Prut. Iar studentul la comunicare din mine a ieșit la suprafață și a organizat repede un mic sondaj, în rândul prietenilor olteni, pentru a vedea dacă zona din care provin influențează în vreun fel.

Sunt mândru că sunt oltean. De ce? Pentru că iubesc vorbitul la perfectul simplu. Este o regiune frumoasă plină de oameni frumoși. Simt că asta mă definește. Și nu în ultimul rând, factorul decisiv care amplifică mândria de oltean este fotbalul. Cel mai frumos fotbal este în Oltenia, la Craiova!

Mihai, Craiova

Mândru că sunt oltean. De ce spun asta? Datorită oamenilor, care de-a lungul istoriei, m-au făcut să spun asta! Unul dintre olteni care a pus nu numai Slatina, cu România pe hartă Europei, este Eugen Ionescu. A fost scriitor, dramaturg, poet, critic literar, având numeroase opere de succes precum “Ucigaș fără simbrie”, “Noul locatar”, însă nu trebuie sa uităm că a fost membru al Academiei Franceze. Revenind la istoria recentă, nu trebuie să excludem sportul. Un tânăr fotbalist slătinean, Răzvan Raț, reușind să joace la una dintre cele mai mari echipe ale României, Dinamo, ulterior reușind să se impună în campionatul Ucrainei, în meciurile cu echipele puternice ale Europei. Acești oameni fac parte din șirul lung de olteni care au reușit nu doar să se facă cunoscuți în țara lor, ci și mai departe.

Petrișor, Slatina

Consider că nimic pe lumea asta nu se compară cu orașul copilăriei, nici un oraș modern plin de magazine și parcuri de distracție, nimic. Amintirile copilăriei noastre rămân întipărite acolo undeva, pe străzile înguste, pline de râsete și bucurie. Acolo unde naivitatea e la ea acasă. Pentru mine, Târgu-Jiu înseamnă familie, prieteni, casă, într-un cuvânt VIAȚĂ. Acest oraș face trimitere la magazinele mici din cartiere, la sucurile cumparate la plic si guma Turbo, groapa din centru, concertele de la Prefectură si insuliță, mirosul de grătar de la stadion, Pandurii Târgu-Jiu, Polivalenta în care mi-am pierdut pentru prima data vocea țipând din toată ființa “Hai Energia” și faimosul Caractere, loc al adolescenței mele. Iubesc Târgu-Jiu pentru faptul că și-a scris numele în paginile de aur ale istoriei și pentru capodoperele unui geniu uman, Constantin Brâncuși, care a facut loc altor si altor generații, altor si altor povești…

Adnana, Târgu Jiu

Mă mândresc că sunt olteancă pentru că noi suntem perfecți și simpli, pentru că am învățat de mică să vorbesc repede (suntem rapperi de succes), să argumentez orice ceartă, chiar și când nu am dreptate, pentru că limba oltenească e cea mai frumoasă din câte am auzit și pentru că Oltenia e cea mai frumoasa zonă din România, la fel ca oltencele.

Laura, Drobeta-Turnu Severin

Sunt mândru că vin dintr-un oraș cu relevanță istorică destul de puternică, orasul domniei lui Mircea cel Bătrân și casa lui Anton Pann. Mă mândresc cu orasul mic, cochet din care vin, și cu oamenii care locuiesc acolo.

Bogdan, Râmnicu Vâlcea

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.