9 august în New York City

Anul acesta, de ziua mea, cadoul a fost unul diferit. Mi l-am dăruit singur, doar că nu cu bani. Prin dorință și multă muncă. A fost o stare de spirit. Un moment de bucurie, în care sufletul zâmbește iar mintea spune “ai reușit!”.

Încă de iarna trecută, când am semnat documentele pentru plecarea în America, mi-am zis că ziuade naștere o voi petrece în New York. Zis și făcut. Însă niciodată nu mi-aș fi putut imagina emoțiile prin care am trecut în cele 24 de ore petrecute pe străzile Manhattanului.

Ziua plecării a început cum altfel, decât pe fugă. M-am trezit puțin cam târziu și era să pierd primul autobuz și totodată celelalte 3 legături până la gara din Wilmington. Cumva însă, autobuzul a întârziat 15 minute în acea dimineață, lucru nemaiîntâlnit de mine până atunci. M-am urcat în autobuz, mi-am pus căștile în urechi si mi-am rezemat capul pe geam, așteptând nerăbdător să ajung. Opt ore mai târziu, coboram din tren și urcam tremurând scările gării Pennsylvania din centrul metropolei. Zgârie-norii m-au izbit parcă imediat cum mi-am ridicat privirea. Totul părea ireal. Era ora 16:40, iar peste 20 de minute avea să fie miezul nopții în România, deci am luat-o rapid la pas spre Times Square, acolo unde mi-am propus să aștept momentul în care schimb “prefixul”. Ora 17 a venit și m-a găsit cu lacrimi în ochi. De bucurie, de surprindere, de mulțumire pentru ceea ce vedeam în jurul meu.

Timpul nu stă pe loc nici măcar în Times Square, așa că m-am îndreptat de îndată spre Brooklyn Bridge, pe Broadway, cu intenția de a vedea apusul. Cei 6 kilometri au fost cu siguranță cei mai frumoși parcurși de mine în toată viața. Clădiri una mai impresionantă ca alta și locuri pe care le recunoști din filme sau wallpaper-uri erau acum chiar în fața ochilor mei. În fine, ajung la Podul Brooklyn exact cu puțin timp după apus, căci pe drum m-am oprit de nenumărate ori să cumpăr suveniruri pentru cei de acasă, dar totuși la timp cât să fac o poză de album și să plec spre următoarea destinație.

Următoarea destinație care avea să fie din nou Times Square, pentru că am rămas cu gura căscată de prima dată și nu aș fi putut rata priveliștea din timpul nopții, care arată cam așa:

Aș fi stat aici toată noaptea. Noroc însă că la ora 1 piața a fost închisă, golindu-se aproape în totalitate. Așa că am zis să iau străzile Manhattanului la pas fără GPS. Și asta am și făcut, până o ploaie torențială s-a abătut asupra întregului oraș. Am profitat de moment și am intrat într-un magazin să mănânc ceva și să beau o cafea, încât să îmi încarc bateriile pentru a doua zi.

După o nouă rundă de ploaie, am luat metroul și m-am îndreptat din nou spre Brooklyn Bridge. Ce alt loc mai bun din care poți vedea răsăritul? Dar până atunci, mi-am savurat cafeaua admirand clădirile luminate în negura nopții.

Iar soarele a răsărit în cele din urmă, după ce câțiva nori m-au făcut să mă tem că așteptarea a fost în zadar.

Și cum îți poți petrece dimineața perfectă, dacă nu din vârful celei mai înalte clădiri din emisfera vestică: One World Trade Center, 541m. Se vede clar despre ce clădire vorbesc, nu?

Cam asa a arătat pentru mine morning-view-ul din dimineața zilei de 9 august:

Noaptea nedormită, emoțiile și probabil și înălțimea aveau să își spună cuvântul, trezindu-mă deodată foarte agitat. Voiam să cobor cât mai repede, dar în același timp nu îmi puteam lua ochii de la panorama incredibilă a New Yorkului, privită din cel mai înalt punct posibil. M-am mai calmat puțin atunci când am scos din ghiozdan drapelul mult iubit, alături de care am imortalizat un moment.

Ziua a continuat în aceeași notă emoționantă, doar că la nivelul solului de această dată. Memorialul 9/11 te lasă de-a dreptul fără cuvinte. Cele două bazine reprezintă exact locurile în care cele două turnuri gemene se aflau până când să fie doborâte în atacul terorist din 2001.

După aceasta, am dat o scurtă fugă până pe Wall Street. Ce-i drept, nu arată la fel de bine ca în filme. Asta poate și pentru că nu am reușit să găsesc bine-cunoscutul taur.

Ultima, dar nu și cea din urmă destinație a fost, desigur, Central Park. Cel mai vizitat parc urban din Statele Unite se întinde pe o suprafață de 315 hectare și este amplasat în inima orașului New York, adunând anual peste 25 de milioane de persoane.

Iar după 24 de ore magnifice în metropola americană, aventura a luat sfârșit coborând scările gării pe care în urmă cu o zi le urcam tremurând și nerăbdător.

Ziua era încă departe de final însă. Datorită diferenței considerabile de fus orar, am trișat puțin si, chiar dacă în România nu mai era de mult 9 august, am ajuns acasă pe înserate, fiind primit călduros de foștii mei colegi de casă, care abia așteptau ca petrecerea să înceapă.

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.